despre bac – discutie in autobuz
Recunosc ca n-am mai mers in ultimul timp cu autobuzul, am folosit bicicleta, masina, sau metroul. Autobuzul este insa una din cele mai interesante surse de informatii din Bucuresti. Astfel ieri am auzit o discutie extrem de interesanta dintre 2 liceeni (posibil de la Madgearu) despre examenul de bac. O fata era extrem de stresata si povestea strategia de invatat, materiile pe care si le alege si asa mai departe. Nu prea a tacut timp de 5 statii.
Am retinut urmatoarele idei:
- La franceza oral (?) sunt vreo 25 de subiecte. O sa i le faca profa pe toate si ea doar trebuie sa le invete. Anul trecut la ei in clasa la franceza toti au luat 10 mai putin 1 care a luat 9.
- La biologie trebuie invatate eseuri (!?). Pare ca ar fi 100 dar se repeta multe si atunci ar ramane doar 30. Tot aici pare ca mai sunt si probleme de rezolvat.
- La romana nu s-a schimbat nimic. Zeci de comentarii (acum se pare ca se numesc eseuri), unele mai scurte, altele mai lungi. Aici strategia este ca se invata 2 pe zi si o data la 2 zile se repeta.
Pare ca lucrurile s-au schimbat in mai rau. Cand am dat eu bac-ul erau comentariile la romana care te indobitoceau. Toata lumea insista sa le inveti in loc sa iti ofere mijloacele prin care sa poti sa comentezi personal un text literar. Presiunea de a invata aceste texte pe dinafara nu era data neaparat de materia in sine ci era o presiune construita social. Daca toti elevii invatau comentarii scrise de profesori atunci cineva care si-ar fi folosit mintea si lecturile auxiliare pentru a interpreta personal un text era automat subevaluat pentru ca nu se incadra in linia trasata.
Vad ca aceasta experienta cel putin neplacuta si cu valoare educativa aproape de 0, in loc sa se restranga se extinde si spre alte materii. Sa inveti subiecte la franceza si eseuri la biologie mi se pare deja tragic. In testele comparative inter-tari (de ex PISA sau TIMMS) pierdem puncte la utilizarea cunostintelor in stiinte pentru ca se invata texte pe dinafara in loc sa fie pusi elevii sa gandeasca.
Faptul ca se invata pe dinafara texte si la materii la care in primul rand ar trebui incurajata comunicarea este si mai neplacut. Un examen oral ar trebui dupa parerea mea sa fie in primul rand un dialog pe o anumita tema. In viata in cele mai multe cazuri ajungi intr-o tara straina si trebuie sa te faci inteles. In general nu ai timpul sa inveti pe dinafara textele (desi existau niste ghiduri de conversatie pentru asta) ci trebuie sa cunosti limba suficient cat sa te faci inteles. Daca s-ar pune mai mult accent pe dialoguri libere poate elevii ar fi mai putin obligati sa recite din memorie si si-ar forma un vocabular minim si deprinderi de a vorbi liber.
Profesorii pot sa fie in teorie si ei acuzati ca incurajeaza acest sistem prin faptul ca scriu comentarii si rezolva subiectele. Si ei insa sunt parti ale unui sistem in care trebuie sa traiasca. Pentru un profesor tanar cu 8 milioane salariu singura sansa sa supravietuiasca este sa faca meditatii. Pentru a lua bani si pe viitor trebuie sa aiba rezultate la meditatii. Pentru a avea rezultate trebuie sa se incadreze in sistem si sa-i invete pe elevi ceea ce stiu sigur ca ii va ajuta la examen si nu ce stiu ca ii va ajuta pe termen lung.
In concluzie – elevii tocesc din cauza mediului, profesorii le creaza conditiile pentru a toci tot din cauza mediului. Cum putem sa schimbam acest mediu? Poate oferind la examene texte la prima vedere care sa nu fi fost rezolvate si tocite deja? Alte idei?
Educatie, Societate si Bridge 
Părerea mea e că profesorii sunt, în practică, în mare măsură responsabili de ceea ce se întâmplă în procesul educațional (da, tot pe ei cade tot greul). O să merg pe un exemplu (situația personală în liceu, fiindcă am prins cam același sistem de examinare la bacalaureat).
În liceu am avut un prof foarte bun de română, care, deși era prins pe clișeele tipice ale comentariilor (se folosea doar de Călinescu & co. – ar fi singurul lucru care i se putea reproșa, dar nu putea face altfel, ținând cont că nu se știa cine urmează să corecteze tezele de bac), ne-a pus să citim textele studiate și să memorăm poeziile (clar nu poți să faci un comentariu la Scrisoarea I dacă nu memorezi pasajele importante) și le-am comentat împreună în clasă. Completările și documentările în plus le făceam singuri acasă, a trebuit să avem un portofoliu la sfârșit. Menționez că am luat peste 9 la materia cu pricina, fără să fac meditații. Și chiar dacă a implicat ceva memorare (nu a comentariilor, ci a citatelor din texte), a fost un mod de învățare sistematic pe parcursul a patru ani și nu a unuia singur. O situație similară a fost la istorie, unde țin să precizez că făceam cu o profesoară mai tânără (deci mai prost plătită, ergo mai puțin motivată de factorul bani și mai mult de meseria în sine 🙂 ).
La alte materii treburile au stat așa: colegii care au dat bac-ul la informatică au învățat singuri, nici vorbă de implicare din partea profului (eram câțiva care puteam preda mai bine ca el, fără facultate sau experiență în pedagogie). La matematică și fizică, profesorii s-au așteptat din start să învățăm singuri (mai bine spus, când s-a tras linia era mai important pentru ei să ne încheie situația decât să știm ceva pentru bac, fiindcă „oricum faceți meditații”). Drept urmare, subsemnatul n-a avut de ales și a plătit meditații, dar nu pentru bac, ci pentru admiterea la facultate, bac-ul căpătând un rol secundar în toată povestea asta. Aici am făcut maxim cinci variante, restul învățatului constituindu-se din muncă brută (consolidarea teoriei, apoi culegeri de probleme luate la puricat).
Concluziile nu le voi trage eu. Mai adaug doar că mai presus de plata proastă, de dotările proaste și de sistemul ăsta ar trebui să existe pe undeva pasiunea de a preda (și prefer să cred că nu e doar o idee utopică de-a mea). Când elementul ăsta se pierde (iar profesorii se resemnează și ajung să spună că elevii nu mai vor să învețe – acum serios, ce te poți aștepta de la un puștan de 15-19 ani, care nici nu știe ce vrea de la viață? Singura speranță e să îi dea profesorul stimulii pentru a se apuca de carte), nu prea mai ai ce face. Nu spun că ar trebui condamnați cei care adoptă o atitudine negativă în sensul ăsta, dar ar trebui măcar să realizeze că o iau pe un drum complet greșit.
Intr-adevar este foarte grav ce se intampla cu aceste examene. Toata lumea vorbeste de un invatamant bazat pe competente ( adica cunostinte + deprinderi + comportamente), dar cred ca multi nici nu stiu despre ce vorbesc. Aceasta abordare e mult mai complicata pentru profesor, il solicita mai mult pentru ca si el trebuie sa gandeasca. Asa e mai simplu, le dicteaza comentariile, aceleasi de anii trecuti si nu se oboseste.Iar rezultatul il vedem cu totii si il vom simti cu totii, dar deja e tarziu pentru a mai indrepta lucrurile. Ganditi-va ca multi dintre profesorii tineri au fost formati in acest mod. Ce putem astepta de la ei?
Inca o data, profesorii sint sursa tuturor relelor. Asta cind e vorba de scoala. Cind e vorba de politica, politicienii sint sursa tuturor relelor. Nu continui, ca sa nu am aerul ca va jignesc inteligenta.
Ce-ar fi daca pe copchii i-ar interesa putin? Ah, era sa uit, si interesul tot profesorul il trezeste.
Stiu, asta seara comentez destructiv. Imi cer scuze. Noapte buna.
adevarul este ca de obicei undeva la mijloc; unii profesori intr-adevar sunt total demotivati dupa o viata intr-un sistem care le-a pus piedici sau care nu le-a creat nici o oportunitate. Altii pur si simplu sunt la inceput si sunt demotivati pentru ca nu vad perspective.
Elevii/studentii nu sunt intotdeauna model si trebuie mult talent si vointa pentru a-i determina sa urmeze calea corecta.
Daca nici unii nu sunt stimulati prin sistem sa aleaga drumul corect atunci lucrurile vor merge in general prost pentru ca nu te poti baza intotdeauna pe dorinta oamenilor de a se comporta corect.
BAC-ul la romana obligatoriu mi se pare o mare tampenie, care sper sa fie redresata in viitor. E ca si cum ai da BAC la muzica sau la desen. Nota se pune pe interpretarea subiectiva, nu pe cunostinte sau logica. “Blaga a vrut sa spuna…”, “Muzica lui Enescu sugereaza…”, “Pictura lui Grigorescu sugereaza…” sunt fraze echivalente. Literatura este o arta, nu o stiinta. Lingvistica este cu totul altceva, dar nu se da BAC la lingvistica. E adevarat, exista “naratologie”, dar ceea ce se cere la examen este o doar interpretare subiectiva, si de aici vine problema. Normal ca se invata comentarii, pentru ca materia in sine nu are nicio legitimitate ca sa fie luata in serios. Daca ar fi texte la prima vedere s-ar mai reduce din aceasta pseudofrauda, dar problema de fond nu ar fi atinsa.
Doamna Andronescu, literatura romana NU are ce cauta in lista de materii obligatorii pentru examenul de bacalaureat, mai ales pentru profilul real.
Şi eu consider că sistemul trebuie schimbat.
Nu trebuie ca oricine să poată venii în faţa elevilor să predea. Sistemul trebuie să îşi selecţioneze mult mai atent dascălii.
Elevii nu tocesc comentarii pentru că materia aşa cum este ea structurată îi împinge să facă acest lucru. Elevii tocesc comentarii pentru că profesorii nu sunt în stare să conceapă un alt mod de predare, pentru că nu văd alte alternative.
Eu am avut parte de nişte profesori care nu au acceptat niciodată învăţatul pe de rost fără pic de logică şi care întotdeauna ne-au împins să fim creativi. Din păcate acesta este un caz din cele mult prea puţine care încă mai există.
Faptul că la examenele de titularizare se titularizeaza profesori cu nota 5 pentru că nu sunt în stare să obţină punctaje mai mari ar trebui să ne dea de gândit. Nu trebuie să ne gândim cum să îi facem pe elevi să nu mai copieze la BAC sau cum să îi facem să îşi folosească creierul în mod eficient, trebuie să ne gândim cum schimbăm atât de mulţi profesori din ţară într-un timp cât mai scurt.
@culita – cred ca la literatura trebuie sa se puna accentul pe modul in care studentul isi exprima ideile referitor la sensul unui anumit text. Pentru ca evaluarea sa fie cu adevarat relevanta trebuie ca textele sa fie la prima vedere. Acesta este in opinia mea singura metoda de a elimina invatarea comentariilor.
@laura – poate ca nu este intamplator faptul ca tu ai avut profesori buni. Poate ca multi profesori sunt buni dar imaginea invatamantului per total este proasta. Faptul ca cei care vin acum in invatamant nu sunt intotdeauna buni si pasionati se datoreaza sistemului care nu reuseste sa atraga oamenii buni si pasionati.
Nu suntem noi singura tara cu probleme la astfel de examene. De exemplu, la SAT-uri poti sa iei punctaj maxim la eseu doar pentru ca ai scris mai mult decat media.
Bac-ul e o chestie care confirma in primul rand ca profesorii/alte cadre didactice sunt prost platiti.
Mai demonstreaza si ca cei care verifica nivelul si calitatea subiectelor sunt dezinteresati total. Subiectele de Bac si azi ma fac sa ma intreb daca s-a uitat cineva macar “in trecere” pe ele.
Problema cu “la literatura trebuie sa se puna accentul pe modul in care studentul isi exprima ideile referitor la sensul unui anumit text” este ca nu se face asa ceva la ore. Ar implica sa ne invete sa gandim critic si “ganditu'” asta e greu de suprimat odata ce se invata omul cu el.
Problema cu tocitul o sa ramana mult timp daca ii pui pe elevi sa dea probe la ce nu-i intereseaza deloc. La real, anul trecut, s-au dat 6 probe. 4 erau de uman.(romana-scris si oral, limba straina-oral, proba pentru materie din afara specializarii-scris)
Am avut colege care au dat biologie, au ales-o pentru ca era usoara si nu vroiau sa invete fizica/chimie/informatica. La biologie, unele subiecte pot sa zic ca sunt chiar ok, tin de cultura generala, dar partea cu “eseu” este cam pusa din topor in ele.
In schimb, pregatirea cadrelor didactice e mult sub standardele altor tari. La noi nu prea sunt situatii in care poti sa inveti cum sa lucrezi cu un grup de elevi/studenti. Majoritatea profesorilor de liceu au maxim un semestru de pregatire pedagogica asa ca ei dau un randament destul de bun avend in vedere ca nu s-a investit decat un pic in formarea lor profesionala.
absolut de acord ca ar trebui sa ne invete sa gandim critic:)
singura afirmatie cu care nu sunt complet de acord este ca elevii o sa toceasca atata timp cat nu-i intereseaza materiile. Well, atata timp cat Heroes sau WOW nu vor fi introduse in programa scolara exista un mare risc sa nu-i prea intereseze materiile:) Deci problema nu este cu materiile este cu cerintele 🙂
Problema cu materiile au cam rezolvat-o in UK.
As fi invatat cu placere pentru bac la toate materiile daca puteam sa mi le aleg. As fi ales matematica, fizica, informatica, chimie si engleza. Astfel m-ar fi ajutat bac-ul mult mai mult pentru facultate si nu as fi stat 3 luni sa invat comentarii in timp ce la informatica am invatat intr-o saptamana.
Stiu ca ar trebui sa existe si o evaluare a capacitatii de a “comenta” un text, dar asta se poate face si pe Eminescu si pe Shakespeare.
De multe ori mai apare si argumentul “Traiesti in Romania, ar trebui sa stii limba romana” dar la profilul real nu se face o materie de tipul “gramatica limbii romane,” se face “literatura.” De multe ori se dicteaza comentarii/biografii/bibliografii elevilor. Singura aptitudine pe care o deprind elevii in astfel de cazuri este abilitatea de a reproduce informatie tocita.
Cat despre materii numite Heroes si WOW, ar exista pericolul ca elevii sa-si piarda interesul dupa cateva saptamani de “studiat”;)
Aparitia acestui comportament ar fi prevenita daca ar fii curs bazat pe module: curs de predare, imediat dupa se face aplicatie practica la laborator(nu notat pe performanta, dar se noteaza prezenta), se da tema si dupa cateva zile/saptamana urmatoare ii testezi la laborator/in test grila. Daca nu vii cu tema/la curs/la laborator/la evaluare, pierzi tot punctajul modulului. Eventual. “zero tolerance” pt laptopuri deschise la curs si evaluare, deschizi laptopul, pierzi modulul.De incarcat laptopul ar fi ok, atat timp cat esti atent la ce se zice.