Prima Evadare 2013

A fost si Prima Evadare 2013. Este a 3-a editie la care particip dupa 2010 si 2012. Am terminat in 2h si 51 min pe 397 din cca 2700 inscrisi. Dar nu vreau sa scriu despre asta ci despre echipa Facultatii de Automatica si Calculatoare care a ocupat locul 4 la categoria Companii (din 28 de echipe care au reusit sa termine si 32 care s-au inscris la start).

Intr-o perioada in care sportul este a 5-a roata la caruta, cu prezenta redusa in programele scolare si aproape inexistent in programele universitare am reusit sa strangem la start o echipa de 19 oameni – din care 7 cadre didactice (asistenti, sefi de lucrari, conferentiari – toti baieti) si 12 studenti (3 fete si 9 baieti). Regulamentul spune ca puncteaza prima fata si primii 4 baieti si astfel cu putin noroc si multa indarjire si ceva stiinta am reusit sa terminam cu o medie de 2h:56:20 (18,7km/h) cei 58,5km ai traseului. Mai mult media urmatorilor 4 baieti si o fata ar fi in jur de 3h:15. Daca ei ar fi format o a 2-a echipa s-ar fi clasat si aceasta in prima jumatate a clasamentului.

Chiar daca doar 5 au aparut in clasament merita spus ca 18/19 au reusit sa termine cursa in timpi cuprinsi intre 2h:31 de minute si 5h:29 de minute si as vrea sa insir cateva din povestile frumoase ale acestei echipe.

Sa incepem cu fetele. Anita a reusit sa termine pe locul 32 din 269 la fete luand startul din spate si mergand cu o bicicleta Neuzer cu furca fixa. A lasat in urma peste 1000 de barbati multi cu biciclete mult, mult mai adaptate traseului. Andreea s-a intors de la stagiu din Franta special pentru cursa. Ea este la a doua participare si a reusit sa termine in prima treime a clasamentului fetelor in ciuda unei cazaturi care pe altii i-ar fi oprit. Evelina a terminat traseul pe o bicicleta de oras si dupa o cazatura care a cauzat niste contuzii serioase si i-a rupt si frana fata. A mers peste 40 de kilometri doar cu frana pe spate (pe tambur daca am vazut bine) si cu o bicicleta fara suspensii.

Lui Razvan F i s-a furat bicicleta in primavara din curtea facultatii. Isi daduse economiile pe ea. S-a imprumutat, a dat banii de pe salariu si si-a luat o alta second hand si plecand si mai din spate (ca a fost la prima participare) a reusit sa scoata un timp de 2h:31 min reusind sa intre in primii 10% din participanti. Emil este veteranul echipei si a mers excelent terminand in 2h:40 de minute. Razvan R, Stefan au cazut de vreo 3-4 ori fiecare si au continuat si au ajuns in 3h la finish plini de semne, Razvan D a punctat si el cu 2h:56 la prima participare la o astfel de cursa, Andrei a terminat intr-un timp f bun (3:03) desi a cazut si el si are si o bicla cu furca fixa. Alexandru si Adrian L sunt in anul 1 si au terminat si ei f bine si promit sa puncteze in anii urmatori iar Adrian C a terminat si el in 3h si a dus trena o buna parte din drumul de intoarcere.

Sa mai zic ca aproape jumatate din echipa ne-am intors pe biciclete pe un drum superb prin Gruiu, Caldarusani si Moara Vlasiei facand peste 110km in total.

Cred ca (noi nu eu:) ) am atins mai multe obiective cu aceasta participare:

• Cel mai important s-a construit o echipa, s-au creat si respectiv sudat niste relatii. Am interactionat frumos intre noi, am fost in afara de cursa la antrenamente impreuna, ne-am facut un grup unde discutam despre cursa si unde o sa planificam iesirile urmatoare.
• Am atras cred mai multi oameni catre sport. Cativa din echipa s-au inscris la Prima Evadare ca sa faca parte din aceasta echipa si le-a placut si sunt convins ca vor mai atrage si pe altii.
• Am facut reclama facultatii. Aceasta ne-a sustinut prin achizitionarea echipamentului si am facut ca acest echipament si mesajul ca nu numai ca suntem cea mai tare facultate dar si cea mai “cool” sa fie vazut de un numar mare de tineri – pe care s-ar putea sa-i vedem pe viitor la noi in facultate si speram si in echipa de ciclism.
• Am aratat cat de extraordinari sunt oamenii de la noi, ambitiosi, determinati, dornici sa fie cat mai buni.

Inca o data sunt mandru ca am participat cu aceasta echipa la Prima Evadare, ii felicit si le multumesc colegilor de echipa si as vrea sa le multumesc in numele intregii echipe organizatorilor si minunatilor voluntari care ne-au facut distractia posibila.

2 poze (before&after):

Prima Evadare 2012

Am mai participat la Prima Evadare in 2010 si a fost o experienta fabuloasa. A fost prima mea iesire cu bicicleta pe off-road in vreo 15-20 de ani si a plouat de a rupt. Am terminat in 4 ore si un sfert in conditiile in care eram intr-o forma excelenta (mergeam peste 100km saptamanal). Intre timp am cam abandonat bicicleta din motive de program (dus copil la gradinita)  si am ratat cursa din 2011 din motive personale. Planuiam insa sa ma apuc din nou sa merg si cursa din 2012 a fost exact pretextul necesar. Mi-am facut un upgrade la bicicleta (am luat un Corratec de la Veloteca) si am mai inceput sa avem si iesiri in familie cu bicicleta seara pe langa casa. Silvia (fiica-mea) este super incantata de bicicleta si de-abia asteapta sa mearga si ea la concurs cand mai creste.

Cum anul asta a aparut si posibilitatea de a inscrie o companie am lansat ideea si in facultate si cu putin ajutor ne-am strans o echipa de 8 oameni, echipa destul de competitiva in opinia mea. Colegii de echipa, mai competitivi ca mine au fost si la o recunoastere full pe traseu, eu am facut doar de 2 ori padurea Baneasa, o data cu Raluca (eu pe bicicleta veche) si o data singur contra-cronometru sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua pe offroad. A fost ok dar dupa cazaturile din 2010 inca imi este un pic frica cand ies de pe asfalt:( Mi-a mai placut anul asta ca am primit absolut intamplator (0.1% sanse) acelasi numar ca in 2010 – 173, numar pe care intentionez sa-l cer explicit la anul:)

In ziua cursei la 8.30 eram la start sa prind un loc in fata. Stiam din 2010 cat de important este sa pleci cat mai repede. Le-am tinut un loc si colegilor astfel incat atunci cand s-a dat startul eram toti 8 grupati undeva destul de in fata (vreo 20 de metri de linia de start). Am plecat ff tare (gps-ul spunea ceva de 40km/h viteza maxima in zona startului) si am castigat cateva pozitii si totul mergea ok pana am dat de primele denivelari mai mari prin padure. Acolo mi s-a strambat ghidonul, o problema pe care am avut-o de cand am luat bicicleta si pe care am sesizat-o baietilor de la Veloteca  la revizie si pare ca nici ei nu s-au descurcat sa-l stranga mai bine (eu recunosc ca nu ma pricep deloc la reglat biciclete). L-am indreptat un pic si l-am strans cu imbusul dar am pierdut timp si n-a tinut asa ca am mers cam toata cursa cu ghidonul ff sensibil si in general stramb si in plus avea tendinta sa se strambe si mai rau la gropi luate tare sau daca luam o mana de pe ghidon. Asa ca m-am alimentat doar pe asfalt sau la cele 2 puncte (24/40) si am mers ceva mai incet prin padure. Alte probleme n-am mai avut si probabil datorita prudentei cauzate de ghidon am reusit sa nu cad in cei 55km.

Am mers destul de tare prin camp si pe potecile mai putin denivelate, ajutat si de My Tracks (de la Google) care imi spunea din km in km cat am facut si cu ce medie. Mi se pare o idee buna sa te tina in priza si sa te ajute sa tii o medie orara buna. La sfarsitul cursei am vazut ca nu este extrem de precis dar pe mine m-a ajutat.

Am evitat sa opresc ff mult la alimentare. La primul punct am stat doar cat unul dintre organizatori (exceptionali!!!) mi-a umplut bidonul si cat am bagat niste glucoza iar la al doilea punct am baut niste apa si am luat un pumn de glucoza cu care era sa ma inec pe coborarea abrupta care urma imediat:)

Am accelerat chiar un pic pe ultimii 10 km si incepusem sa depasesc oameni pana la km 49? cand s-a intrat pe o poteca ff denivelata pe care ghidonul meu n-a mai rezistat. L-am mai strans inca o data ff tare, am incetinit f mult si am reusit sa trec bucata respectiva si sa sprintez de final pe ultimul kilometru.

Am terminat in cca. 2h55, cu 20 de minute mai bine decat imi fixasem ca obiectiv. Ca si acum 2 ani senzatia de la final a fost absolut fantastica. Este fabulos cand auzi publicul la final si iti dai seama ca s-a terminat chinul si ca ai reusit sa termini. Spun chin nu pentru ca ar fi fost ceva ingrozitor de greu ci pentru ca am incercat sa scot maxim din muschii atrofiati de statul la calculator si din conditia fizica inexistenta pe care o am. M-au motivat 2 lucruri ff tare, tricoul galben pentru primii 100 la care am crezut pana la un punct ca am o sansa (ff naiv din partea mea) si echipa – am vrut tare mult sa intram in primele 5-10 companii participante (nu s-au afisat inca rezultatele asa ca nu stiu daca acest obiectiv s-a realizat)

La final am baut o bere, am facut poze si am plecat pe bicicleta inapoi spre casa.

A fost o experienta super pentru care le multumesc organizatorilor (nu cred ca pot sa repet indeajuns cat de extraordinari au fost) si coechipierilor mei care au mers excelent: Andreea, Tudor, Emil, Andrei, Razvan, Stefan, Matei.

Pt poze cu echipa verificati albumul de pe facebook (multumim fotografilor)

despre facultate din perspectiva marketingului

Haideti sa ne gandim in felul urmator. Facultatea este o companie al carui principal produs este absolventul (ignoram cercetarea in acest articol). Pe piata educationala facultatea se pozitioneaza in functie de produsul oferit sa zicem super-premium (cei mai tari), premium si value (cei mai slabi) (termeni folositi in marketing din cate zice nevasta). Pozitionarea variaza in functie de mai multe criterii ca de exemplu renumele brandului, calitatea produsului, pret. Calitatea produsului depinde in opinia mea de mai multi factori: calitatea materiei prime si linia de productie. Calitatea materiei prime o poti in general identifica la noi dupa concurenta de la admitere si dupa mediile de intrare. Linia de productie poate fi evaluata prin mai multi indicatori ca de exemplu: raportul dintre numarul de profi si numarul de studenti, numarul de produse care nu trec standardul de calitate (cati din cei care intra nu reusesc sa termine), calitatea profilor, calitatea dotarilor.

Marci super-premium in invatamantul de IT nu se gasesc in .Ro. Trebuie sa mergi pe afara in US, Germania, Olanda, Franta, UK,… . Marcile super-premium se caracterizeaza printr-o atenta selectie a candidatilor si/sau taxe mari (selectia materiei prime respectiv pret), profi buni, numar mic de studenti la profesor, profesori care au timp sa invete studentii. Exista standarde de calitate foarte solide care se aplica la iesirea din aceste facultati, nu orice student care intra reuseste sa le si termine.

Pe de alta parte marcile value se gasesc din plin la noi si se caracterizeaza printr-o totala lipsa de selectie a materiei prime – intra cine vrea si poate sa plateasca o suma destul de mica pe an. Nu exista standarde de calitate la iesire – cine intra reuseste sa si iasa mai devreme sau mai tarziu. Linia de asamblare sufera la capitolul personal – multi studenti alocati unui profesor => acesta nu are timp pentru ei.

Intrebarea este unde s-ar pozitiona facultatea noastra in aceasta piata? Hai sa vedem tendintele:

– materia prima: la licenta exista inca o concurenta >1/loc si sunt medii de intrare mari (poate si din cauza ca subiectele sunt foarte usoare); la master concurenta nu exista deloc. Cine da este in general admis. Daca esti dispus sa platesti taxa atunci nu exista concurenta deloc nici la invatamantul de licenta. Nu exista nimeni dornic sa plateasca taxa pentru master!

– standarde de calitate – nu prea exista – nimeni nu pica licenta sau cel putin eu nu prea stiu cazuri.

– raport studenti/profesori. In crestere din pacate. Chiar daca au venit oameni noi in catedra au aparut si cursuri noi si ore in plus – master.

-brandul este calcat in picioare in mod sistematic in tot spatiul public. Daca in urma cu 10 ani upb-ul era privit bine in toata tara acum primeste acelasi tratament cu tot invatamantul universitar abuzat permanent in toata mass-media.

Cred ca pana nu reusim sa optimizam minim acesti 3 indicatori si sa restabilim imaginea brandului ACS nu vom reusi sa ne pozitionam in zona premium/super-premium a invatamantului de IT.

O solutie destul de simpla ar fi micsorarea numarului de studenti atat la licenta cat si la master. Acest lucru ar creste atat concurenta si ar micsora raportul studenti/profesor. Profii ar avea mai mult timp sa lucreze cu studentii cat si sa se ocupe de cercetare. Ne-ar facilita diferentierea de “fabricile de diplome” si ar contribui la ridicarea calitatii.

Daca mai aveti alte idei de indicatori/solutii nu ezitati sa lasati un comentariu. Cititi eventual si articolul si comentariile de pe blogul lui MM.

ACS sarbatoreste Craciunul impreuna cu studentii

Da, titlul este foarte ambiguu. In urma cu cativa ani as fi inteles si as fi crezut ca suntem chemati la ore pe 25 decembrie si cadoul este un deadline la o tema. Dar lucrurile s-au schimbat si recunosc, cateodata nu-mi vine nici mie sa cred cat de mult. Anul acesta Facultatea de Automatica si Calculatoare a inchiriat un patinoar(!!!) si invita atat profesorii cat si studentii sa vina si sa patineze si sa se simta bine impreuna la un eveniment de socializare care va fi sper primul dintr-o lunga lista.

Descrierea completa si invitatia pentru participarea la eveniment o puteti gasi pe Facebook (da, acum facultatea se mediatizeaza pe Facebook) 🙂

Ce sa zic, felicitari organizatorilor si ne vedem acolo! 🙂

lucruri interesante pe la facultate

Am scris foarte puțin în ultimul timp și cred că nu am trecut în revistă toate lucrurile interesante care se întâmplă sau s-au întâmplat pe la facultate în ultimul timp (și mai ales cele pe care le știu sau în care am avut o contribuție).

La începutul anului școlar, cu sprijinul lui Daniel Rosner si al lui Valentin Stanciu si finanțat din proiectul PACT am realizat a 2-a ediție a Ghidului Studentului din Anul I. Am realizat cu sprijinul colegilor din Boboc Advisory Board – îndeosebi Ciprian Dobre și Florin Pop și un mic blog pentru boboci care începe să prindă contur și unde deja s-au strâns multe întrebări interesante. Tot din această serie de evenimente în primul weekend din octombrie am participat la Turul Campusului organizat de Daniel Rosner. Din păcate acest tur nu a avut un succes deosebit din cauza ploii abundente ce ne-a stricat un pic planurile.

Pe 31 octombrie a avut loc prima conferință How-to-web organizată de ASPI și Wembrio. Un eveniment educațional din care am învățat atât eu cât și studenții.

Începând de lunea trecută am început să organizăm și întâlniri săptămânale cu studenții din anul I pe teme legate de carieră, de cunoașterea facultății. Lunea viitoare discutăm despre student vs. angajat.

Chestii interesante la care nu particip și pe care vreau să le semnalez – a 3-a ediție a deja cunoscutului joc World of USO. Anul acesta începusem și eu să mă joc dar din cauză că jucau mai mulți studenți din ani mari decât bobocii cărora le este adresat accesul ”seniorilor” a fost suspendat momentan:(

Rosedu organizeaza Tech Talks. Discuții foarte interesante pe subiecte diverse – compilatoare, WSGI, SSH, SVN. Singurul regret este că nu am putut încă să asist la una. Din câte știu se găsesc și online. A mai fost și un Lan Party foarte tare la care am reușit să și câștig un meci la FIFA (suspectez că a fost blat totuși).

Finally, a început un nou semestru de EAP. EAP este un laborator de electronică aplicată realizat de un grup de studenți deosebit de entuziaști. Cum eu am detestat această materie cât eram student tocmai pentru că laboratoarele erau îngrozitoare (7 oameni pe un aparat de măsură și pe o schemă care nu înțelegeai la ce ar putea folosi) salut această inițiativă excelentă. În primul an au avut rezultate excelente și în anul 2 singurul lucru care le mai trebuie sunt piese/bani de piese. Studenții pleacă de la laborator cu montaje reale și funcționale și acest lucru costă. Sistemul de achiziții al politehnicii a reușit să piardă jumătate din piese și o parte din organizatori au pus bani din buzunar. Deci dacă sunteți atât de pasionați de facultate încât ați ajuns la finalul acestui post poate vă gândiți la o metodă prin care voi sau firma din care faceți parte poate să-i ajute. Promit să revin cu un articol pe această temă.

 

 

a venit iarna (despre politehnică numai de bine)

No one seems to care anymore
[…]Searching to feel warmth forever more

În urmă cu 10 ani intram cu mare entuziasm la Facultatea de Automatica si Calculatoare, pe atunci una din cele mai vânate facultăți de către liceenii din București. Entuziasmul a fost atât de solid încât nu s-a dus când am văzut că avem doar 2 ore de programare pe săptămână și alea pe niște 286 pe care scriai o instrucțiune pe minut. Nu s-a dus nici după primele serii de 7 ore de matematică vinerea de la 8 la 3 fără pauză. Cred însă că a început să se corodeze pe la începutul lui noiembrie când a venit frigul și timp de 2-3 luni am înghețat prin sălile politehnicii. Țin minte și acum că am venit o dată fără mănuși la cele 7 ore de matematică din A250 și am împrumutat de la cineva una ca să pot scrie.

Lucrurile nu s-au schimbat în cei 10 ani care au trecut. La laboratoarele de programare din anul I studenților le îngheață mâinile pe tastaturi și noi înghețăm pe lângă ei în sălile cu 3 pereți afară din care 2 de geamuri (care nu-s termopane că nu e voie să se pună termopane acolo că nu sunt reabilitate seismic).

Am fost săptămâna trecută într-o școală 1-8 la un fotbal. Caloriferele frigeau și era o atmosferă plăcută atât în sălile de clasă cât și în sala de sport. Noi cred că suntem mai bogați decât o amărâtă de școală de cartier și totuși caloriferele pot fi folosite cu succes pentru răcirea berii.

Google vrea să-și mute serverele în Islanda pentru economiile pe care le vor face cu energia consumată pe sistemele de răcire.  În UPB singurele camere unde este cât de cât cald sunt sălile cu servere.

Eu încă mai sper că la un moment dat vor intra și la noi lucrurile în normal și că nu voi mai începe laboratoarele cu cei din anul I spunându-le să își pregătească haine groase pentru acest laborator că întâi trebuie să nu se îmbolnăvească și de-abia apoi să rezolve problemele.

Haideți să vă aud și pe voi. Ce povești mai mult sau mai puțin triste aveți cu frigul din Poli?

(post inspirat și de o fostă studentă care sâmbătă la How-to-web mi-s spus zgribulită: ”Uitasem cât de frig e în Poli”)

how-to-web

Un eveniment deosebit va avea loc in Facultatea de Automatica si Calculatoare pe 31 octombrie. ASPI impreuna cu UPB si Wembrio organizeaza o prima conferinta despre web destinata studentilor si tinerilor profesionisti. How-to-web isi propune sa va deschida gustul pentru cele mai fierbinti subiecte din domeniul web – real time search, semantic web, social media cu ajutorul reprezentantilor celor mai cunoscute firme din web-ul romanesc.

Mai multe detalii puteti afla pe how-to-web.net. In plus, din cate am auzit, primii 10 bloggeri care scriu despre conferinta primesc invitatii gratuite pentru 2 persoane:).

Bafta:)

examenul de admitere la politehnica

Welcome to where time stands still
No one leaves and no one will

In fiecare an examenul de admitere la politehnica reuseste sa-l depaseasca in penibilitate pe cel din anul precedent. Ce este atat de rau la acest examen? In primul rand subiectele. Sunt incredibil de usoare. Nu este normal ca cineva care nu a mai pus mana pe matematica de liceu de vreo 7-8 ani sa rezolve mental cam 70% din problemele de la un examen de 3 ore in 15 minute. Nu sunt in nici un caz vreun geniu si nici macar un matematician bun. Pur si simplu sunt niste subiecte penibile. Citez din memorie cateva:

• 2^(x+1)=16. x=?
• Care sunt solutiile ecuatiei x^2-5x+4=0?
• …

Erau 2-3 care nu mai stiam cum se rezolva (matematic) – am mai uitat cateva tehnici/trucuri de rezolvare, dar le-as fi facut lejer cu ajutorul solutiilor oferite. Subiecte incredibil de simple si un timp f mare (3 ore).

De ce este rau ca se dau astfel de subiecte?

• nu se face o departajare reala. Sunt cazuri in care 50 de studenti sunt inghesuiti in 15 sutimi. Care este diferenta dintre ei? Departajezi un numar mare de studenti pe niste sutimi de la media de la BAC – asupra corectitudinii acesteia am niste dubii.
• sunt descurajati studentii sa vina la unele facultati. De ce sa vin la automatica? Este o facultate grea si se mai intra si cu o medie astronomica la calculatoare. Normal ca se intra cu peste 9.50 cand se dau subiectele astea. Dar in general liceenii nu isi pun aceasta problema. Media de intrare poate sa descurajeze candidati foarte buni iar media aceasta nu reflecta mare lucru pentru ca subiectele sunt de 2 lei.
• acest examen ar trebui sa testeze printre altele cunostintele necesare unui student pentru a intelege materia de la facultate. Faptul ca un student a luat 9 sau 9.50 la admitere pe astfel de subiecte nu inseamna ca nu va pica cu brio examenul de analiza sau de fizica din anul 1. Diferenta intre ce se da la acest examen si ce se cere sa stii cand faci analiza, algebra si fizica in anul 1 la politehnica este monumentala.

Inteleg ca unele facultati nu au studenti nici cat sa-si acopere locurile dar a da un examen doar de dragul de a-l da nu este o solutie. Daca vrem sa intre toti cei care se inscriu nu avem decat sa facem concurs de dosare. Asa doar ne prefacem ca dam admitere furandu-ne propria caciula.

Ce obtinem? Note foarte mari la admitere, foarte multi care intra cu note mici si care nu vor intelege nimic in primii ani de facultate (si probabil ca nici dupa). Lasam deja o impresia proasta unor studenti foarte buni care nu inteleg de ce se dau subiecte care se rezolva in 30 de minute. Pierdem studenti posibil foarte buni care dintr-un moment de neatentie cumulat cu o nota proasta la romana la bac ajung sa fie imediat sub linie.

Poate totusi lucrurile se vor schimba in viitor:)

de cate restante este nevoie?

In urma cu cateva zile am avut o restanta la PA speciala pentru 2 studenti din anul 4. Le-am dat subiectele care se dadusera cu cateva ore mai devreme la examen la anul 2 si i-am lasat vreo 15 minute in plus. Am corectat in weekend lucrarile cu maxim de larghete si au reusit sa ia undeva in jur de 30% din punctaj (probabil ca daca nu erau anul 4 ar fi luat undeva la 20% din punctaj). Nu au reusit sa aplice niste algoritmi elementari, nu mai vorbesc de gandit un pic la probleme sau la teorie.

Dupa ce le-am anuntat rezultatele mi s-a cerut sa mai dea o data examenul. Mi-au cerut ei si i-am refuzat. M-au cautat 2 profesori si inca o cunostinta in acelasi scop. Acum daca toata lumea se baga in seama va consult si pe voi: cate restante ar trebui sa mai dau cu ei? Raspunsuri posibile ar fi: in fiecare zi pana trec, minim 2, una, 0 si sa nu-i trec, 0 si sa-i trec direct ca oricum pare ca asta se va intampla pana la sfarsit. Poate mai sunt si altele.

Argumentele mele in defavoarea inca unui examen in aceasta sesiune sunt urmatoarele:

• lipsurile aratate de studenti sunt mult prea mari sa le recupereze in 3 zile
• nu facem decat sa incurajam sistemul care pe merge pe ideea nu conteaza ce faci in final tot vei trece chiar daca nu stii nimic
• daca accept dupa atatea interventii nu fac decat sa incurajez sistemul de interventii pe care personal nu il agreez deloc

Multumesc anticipat pentru comentarii

reincepe cursul de bridge

Cursul de bridge din ACS se afla la al doilea semestru de activitate. Semestrul acesta prima intalnire este miercuri la ora 16.00. Punctul de intalnire este holul EC. Cursul este deschis atat incepatorilor cat si jucatorilor mai avansati. Semestrul acesta veti putea studia atat elemente de baza referitoare la licitatie si joc de levata cat si notiuni mai avansate de flanc si licitatie.

Va asteptam!